marți, 29 septembrie 2009
Anul 1989 a dus la caderea sistemului totalitar comunist în întreaga Europa. Spre sfârsitul anului, îndeosebi în vestul României, populatia aflase, de la posturile de televiziune externe (maghiare, iugoslave) si emisiunile în limba româna de la Radio Europa Libera si Vocea Americii, de schimbarile din Europa. Asa a fost posibil ca un eveniment aparent banal (evacuarea arbitrara a pastorului timisorean László Tökés fixata pentru data de 15 decembrie 1989) sa devina pretext pentru o revolta populara în Timisoara, transformata apoi, prin radicalizare, în revolutie.
În 15 decembrie s-au adunat în fata casei parohiale mai multi enoriasi care doreau sa împiedice evacuarea pastorului. Fiind o zona extrem de circulata, aproape de centrul orasului, multi locuitori ai orasului se opreau pentru a afla ce se întâmpla. Ei au îngrosat, astfel, initial involuntar, numarul celor adunati. În data de 16, numarul celor adunati crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriasi reformati, ci cetateni ai Timisoarei, de diferite etnii si confesiuni. Dupa-amiaza se striga pentru prima data "Jos Ceausescu!". A fost de ajuns aceasta scânteie pentru a se declansa revolta. În strigate de "Jos Ceausescu!" si "Jos comunismul!", demonstrantii s-au deplasat în diverse puncte ale Timisoarei pentru a chema oamenii la revolta. Au fost trimise trupe de Armata, Militie, Securitate pentru a dispersa multimea. Demonstrantii au fost batuti si arestati în aceeasi noapte si în dimineata urmatoare.
În dupa-amiaza de 17 decembrie, multimea s-a adunat din nou în centrul orasului. Informat ca revolta nu a putut fi înfrânta, Ceausescu a dat ordin sa se deschida foc împotriva manifestantilor. Ca urmare, au cazut primii martiri ai Revolutiei din Timisoara.
În noaptea de 18/19, cu complicitatea unor medici si asistente de la Spitalul Judetean, autoritatile au furat o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportându-le la Bucuresti, unde au fost arse la Crematoriu. Aceste acte crude au întarâtat si mai mult populatia orasului. Alte cadavre au fost îngropate pe ascuns într-o groapa comuna.
În zilele urmatoare, Timisoara arata ca în timp de razboi: magazine arse, patrule pe strazi, convorbirile telefonice întrerupte, oricine era gasit pe strazi era arestat. Rezistenta, însa, nu a încetat. În 19 decembrie, muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în greva. Exemplul lor va fi urmat a doua zi de majoritatea fabricilor din oras. O masa de zeci de mii de oameni se îndrepta spre centrul Timisoarei în dimineata acelei zile. În fata acestei situatii, fortele armate s-au retras în cazarme. Înaintea autoritatilor au fost aduse cererile demonstrantilor, care cuprindeau, printre altele: demisia lui Ceausescu, demisia guvernului, alegeri libere. În aceeasi zi, Timisoara a fost declarat primul oras liber al României de catre reprezentatii Frontului Democrat Român, prima formatiune politica democratica. Majoritatea arestatilor au fost eliberati.
În aceeasi zi de 20 decembrie, orasul Lugoj, din apropierea Timisoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist, cazând si aici eroi ai Revolutiei.
În ziua de 21, Ceausescu, pe deplin inconstient de situatia reala, a organizat un mare miting la Bucuresti, cu scopul de a-l sustine si de a înfiera asa-zisii "huligani unguri" de la Timisoara. Mitingul s-a întors împotriva lui, multimea scandând lozinci anti-comuniste si anti-ceausiste. În aceeasi zi au început miscari revolutionare în cele mai mari orase ale tarii: Cluj, Sibiu, Brasov, Arad, Târgu-Mures etc. Desi autoritatile au deschis foc împotriva demonstrantilor, românii nu mai puteau fi înfrânti. Era o chestiune de ore pâna la caderea sistemului, ceea ce s-a întâmplat vineri, 22 decembrie, 1989, o data cu fuga sotilor Ceausescu din Bucuresti.
În situatia confuza care s-a creat, s-au format mai multe grupuri care au dorit sa preia puterea. Pâna în seara de 22 decembrie s-a impus grupul condus de Ion Iliescu si Petre Roman, în conditiile complexe create de "teroristi", indivizi neidentificati nici pâna azi care au semanat confuzie si teama prin focuri de arma trase cu precizie asupra demonstrantilor sau chiar asupra locuintelor. Teama de "teroristi" si de o eventuala "contra-revolutie" pe care ar fi putut-o impune a justificat în ochii opiniei publice judecarea sumara a sotilor Ceausescu si executarea lor în ziua de Craciun a anului 1989.
Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârsitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a caror absurditate ne întrebam si astazi:
1104 morti, dintre care 162 înainte de 22 decembrie, iar 942 dupa 22 decembrie
3352 raniti, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie si 2245 dupa 22 decembrie
Timisoara
Pretextul izbucnirii revoltei populare în Timisoara a fost încercarea autoritatilor de a-l evacua pe pastorul reformat László Tökés. Tökés avusese probleme cu autoritatile comuniste si cu ierarhia reformata îmbibata de elemente aservite regimului înca din anii '70, când se angajase în lupta pentru apararea drepturilor comunitatii reformate. Dificultatile au culminat în 1984 cu înlaturarea pastorului din rândul clericilor reformati pentru o perioada de doi ani. În 1986 va fi reîncadrat ca pastor supleant la Timisoara. Nu va înceta, însa, actiunile sale, continuând sa aiba probleme cu Securitatea si clericii reformati. Luari de pozitie ale pastorului în problema darâmarii bisericilor si sistematizarii satelor vor duce în final la intentarea unui proces de catre Episcopia Reformata din Oradea cu scopul transferarii pastorului la comunitatea reformata din Mineu (jud. Salaj). Procesul este, desigur, pierdut de pastor, iar la refuzul sau de a se supune sentintei, este dat un termen limita (15 decembrie 1989), când urma sa se treaca la executarea silita a hotarârii judecatoresti. La slujba din 10 decembrie, Tökés anunta toate acestea enoriasilor, cerându-le sa vina în data de 15 în fata parohiei pentru a fi martori la evacuarea sa.
În ziua anuntata, mai multi enoriasi reformati s-au adunat în fata casei parohiale reformate din Piata Maria. Dupa-amiaza se adunasera deja circa 200 de persoane. Se pare ca, din cauza prezentei enoriasilor, autoritatile au renuntat sa treaca la evacuare în acea zi. Zona este, în schimb, împânzita de ofiteri de interne în civil sau uniforma. Piata Maria este o zona foarte circulata, fiind strabatuta de mai multe linii de tramvai si autobuz. Astfel ca timisorenii au aflat repede ca în Piata Maria se întâmpla ceva. Multi dintre ei coborau din tramvai si se amestecau printre credinciosii, interesându-se de motivele acelei adunari. Mai multi locuitori ai orasului auzisera de pastor sau chiar participasera la liturghiile sale.
A doua zi, enoriasii se aduna din nou. Timisorenii discutau pe strada sau la locul de munca despre tacuta masa de oameni din Piata Maria. Tot mai multi cetateni se vor opri în orele care urmeaza în Piata. Multimea se marea de la ora la ora. În dupa-amiaza de 16, erau deja peste 400 de oameni în fata casei parohiale. Barierele lingvistice, etnice si religioase sunt depasite. La rândul lor, militienii si securistii se înmultesc. Se simtea o tensiune nedefinita în aer. La orele 16.30 se întâmpla inevitabilul: câtiva tineri opresc tramvaiele, se urca pe unul din ele si striga: "Jos Ceausescu!". Dupa un moment de confuzie, multimea începe sa strige: "Jos Ceausescu!". Era începutul revoltei. Se lanseaza deja de acum apelul "Fara violenta!". Dupa putin timp, demonstrantii se îndreapta spre Complexul Studentesc, pentru a se alia cu studentii. Aici gasesc caminele încuiate. Unii studenti se alatura multimii, sarind pe geam. De aici, coloana se desparte în mai multe grupuri, unul îndreptându-se spre platforma industriala din Calea Buziasului, continuându-si apoi drumul pe strada Lidia, zona Girocului, pentru a reveni în centrul orasului; o alta coloana merge la Comitetul Judetean P.C.R., iar o alta se reîntoarce în zona Piata Maria - Catedrala Mitropolitana. Împotriva demonstrantilor sunt trimise camioane de pompieri cu tunuri de apa si unitati de scutieri.
În 15 decembrie s-au adunat în fata casei parohiale mai multi enoriasi care doreau sa împiedice evacuarea pastorului. Fiind o zona extrem de circulata, aproape de centrul orasului, multi locuitori ai orasului se opreau pentru a afla ce se întâmpla. Ei au îngrosat, astfel, initial involuntar, numarul celor adunati. În data de 16, numarul celor adunati crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriasi reformati, ci cetateni ai Timisoarei, de diferite etnii si confesiuni. Dupa-amiaza se striga pentru prima data "Jos Ceausescu!". A fost de ajuns aceasta scânteie pentru a se declansa revolta. În strigate de "Jos Ceausescu!" si "Jos comunismul!", demonstrantii s-au deplasat în diverse puncte ale Timisoarei pentru a chema oamenii la revolta. Au fost trimise trupe de Armata, Militie, Securitate pentru a dispersa multimea. Demonstrantii au fost batuti si arestati în aceeasi noapte si în dimineata urmatoare.
În dupa-amiaza de 17 decembrie, multimea s-a adunat din nou în centrul orasului. Informat ca revolta nu a putut fi înfrânta, Ceausescu a dat ordin sa se deschida foc împotriva manifestantilor. Ca urmare, au cazut primii martiri ai Revolutiei din Timisoara.
În noaptea de 18/19, cu complicitatea unor medici si asistente de la Spitalul Judetean, autoritatile au furat o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportându-le la Bucuresti, unde au fost arse la Crematoriu. Aceste acte crude au întarâtat si mai mult populatia orasului. Alte cadavre au fost îngropate pe ascuns într-o groapa comuna.
În zilele urmatoare, Timisoara arata ca în timp de razboi: magazine arse, patrule pe strazi, convorbirile telefonice întrerupte, oricine era gasit pe strazi era arestat. Rezistenta, însa, nu a încetat. În 19 decembrie, muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în greva. Exemplul lor va fi urmat a doua zi de majoritatea fabricilor din oras. O masa de zeci de mii de oameni se îndrepta spre centrul Timisoarei în dimineata acelei zile. În fata acestei situatii, fortele armate s-au retras în cazarme. Înaintea autoritatilor au fost aduse cererile demonstrantilor, care cuprindeau, printre altele: demisia lui Ceausescu, demisia guvernului, alegeri libere. În aceeasi zi, Timisoara a fost declarat primul oras liber al României de catre reprezentatii Frontului Democrat Român, prima formatiune politica democratica. Majoritatea arestatilor au fost eliberati.
În aceeasi zi de 20 decembrie, orasul Lugoj, din apropierea Timisoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist, cazând si aici eroi ai Revolutiei.
În ziua de 21, Ceausescu, pe deplin inconstient de situatia reala, a organizat un mare miting la Bucuresti, cu scopul de a-l sustine si de a înfiera asa-zisii "huligani unguri" de la Timisoara. Mitingul s-a întors împotriva lui, multimea scandând lozinci anti-comuniste si anti-ceausiste. În aceeasi zi au început miscari revolutionare în cele mai mari orase ale tarii: Cluj, Sibiu, Brasov, Arad, Târgu-Mures etc. Desi autoritatile au deschis foc împotriva demonstrantilor, românii nu mai puteau fi înfrânti. Era o chestiune de ore pâna la caderea sistemului, ceea ce s-a întâmplat vineri, 22 decembrie, 1989, o data cu fuga sotilor Ceausescu din Bucuresti.
În situatia confuza care s-a creat, s-au format mai multe grupuri care au dorit sa preia puterea. Pâna în seara de 22 decembrie s-a impus grupul condus de Ion Iliescu si Petre Roman, în conditiile complexe create de "teroristi", indivizi neidentificati nici pâna azi care au semanat confuzie si teama prin focuri de arma trase cu precizie asupra demonstrantilor sau chiar asupra locuintelor. Teama de "teroristi" si de o eventuala "contra-revolutie" pe care ar fi putut-o impune a justificat în ochii opiniei publice judecarea sumara a sotilor Ceausescu si executarea lor în ziua de Craciun a anului 1989.
Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârsitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a caror absurditate ne întrebam si astazi:
1104 morti, dintre care 162 înainte de 22 decembrie, iar 942 dupa 22 decembrie
3352 raniti, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie si 2245 dupa 22 decembrie
Timisoara
Pretextul izbucnirii revoltei populare în Timisoara a fost încercarea autoritatilor de a-l evacua pe pastorul reformat László Tökés. Tökés avusese probleme cu autoritatile comuniste si cu ierarhia reformata îmbibata de elemente aservite regimului înca din anii '70, când se angajase în lupta pentru apararea drepturilor comunitatii reformate. Dificultatile au culminat în 1984 cu înlaturarea pastorului din rândul clericilor reformati pentru o perioada de doi ani. În 1986 va fi reîncadrat ca pastor supleant la Timisoara. Nu va înceta, însa, actiunile sale, continuând sa aiba probleme cu Securitatea si clericii reformati. Luari de pozitie ale pastorului în problema darâmarii bisericilor si sistematizarii satelor vor duce în final la intentarea unui proces de catre Episcopia Reformata din Oradea cu scopul transferarii pastorului la comunitatea reformata din Mineu (jud. Salaj). Procesul este, desigur, pierdut de pastor, iar la refuzul sau de a se supune sentintei, este dat un termen limita (15 decembrie 1989), când urma sa se treaca la executarea silita a hotarârii judecatoresti. La slujba din 10 decembrie, Tökés anunta toate acestea enoriasilor, cerându-le sa vina în data de 15 în fata parohiei pentru a fi martori la evacuarea sa.
În ziua anuntata, mai multi enoriasi reformati s-au adunat în fata casei parohiale reformate din Piata Maria. Dupa-amiaza se adunasera deja circa 200 de persoane. Se pare ca, din cauza prezentei enoriasilor, autoritatile au renuntat sa treaca la evacuare în acea zi. Zona este, în schimb, împânzita de ofiteri de interne în civil sau uniforma. Piata Maria este o zona foarte circulata, fiind strabatuta de mai multe linii de tramvai si autobuz. Astfel ca timisorenii au aflat repede ca în Piata Maria se întâmpla ceva. Multi dintre ei coborau din tramvai si se amestecau printre credinciosii, interesându-se de motivele acelei adunari. Mai multi locuitori ai orasului auzisera de pastor sau chiar participasera la liturghiile sale.
A doua zi, enoriasii se aduna din nou. Timisorenii discutau pe strada sau la locul de munca despre tacuta masa de oameni din Piata Maria. Tot mai multi cetateni se vor opri în orele care urmeaza în Piata. Multimea se marea de la ora la ora. În dupa-amiaza de 16, erau deja peste 400 de oameni în fata casei parohiale. Barierele lingvistice, etnice si religioase sunt depasite. La rândul lor, militienii si securistii se înmultesc. Se simtea o tensiune nedefinita în aer. La orele 16.30 se întâmpla inevitabilul: câtiva tineri opresc tramvaiele, se urca pe unul din ele si striga: "Jos Ceausescu!". Dupa un moment de confuzie, multimea începe sa strige: "Jos Ceausescu!". Era începutul revoltei. Se lanseaza deja de acum apelul "Fara violenta!". Dupa putin timp, demonstrantii se îndreapta spre Complexul Studentesc, pentru a se alia cu studentii. Aici gasesc caminele încuiate. Unii studenti se alatura multimii, sarind pe geam. De aici, coloana se desparte în mai multe grupuri, unul îndreptându-se spre platforma industriala din Calea Buziasului, continuându-si apoi drumul pe strada Lidia, zona Girocului, pentru a reveni în centrul orasului; o alta coloana merge la Comitetul Judetean P.C.R., iar o alta se reîntoarce în zona Piata Maria - Catedrala Mitropolitana. Împotriva demonstrantilor sunt trimise camioane de pompieri cu tunuri de apa si unitati de scutieri.
comunismul in Romania
Dupa cel de-al doilea razboi moldial.U.R.S.S.-ul si-a construit o zona de influenta din statele din partea sa vestica, printre care si Romania.Guvernul instaurat in 6 martie 1945, condus de dr. Petru Groza, a pregatit instaurarea comunistilor, finalizand acest proces prin falsificarea alegerilor din noiembrie 1946.In toamna anului 1947 au fost dizolvate principalele partide de opozitie, liderii acestora fiind condamnati la ani grei de inchisoare.La 30 decembrie 1947 regele Mihai a fost silit sa abdice si sa paraseaca tara.Cu ajutorul Armatei Rosii care ocupa Romania s-a inceput un vast program de instaurare a comunismului. La 11 iunie 1948 au fost confiscate toate proprietatile industriale cu capital privat, acestea trecand in proprietatea comunistilor.Tot in anul 1948 a fost infiintata D.S.S(Directia de Securitate a Statului), iar in ianuarie 1949 D.G.M(Directia Generala a Militiei), ca organe de represiune.Ideologia comunista a fost exacerbata, fiind instaurat stalinismul.Aceasta perioada a fost caracterizata prin instaurarea terorii, concretizata prin arestari masive, procese sumare urmate inevitabil de deportari, condamnari sau executii.Se incepe confiscarea pamanturilor, a animalelor si a utilajelor agricole de la tarani, iar cei avuti au fost aruncati in puscarie. In anul 1962 de incheie acest proces numit colectivizare, toate formele agricole de proprietate fiind trecute in proprietatea C.A.P.-urilor(Cooperative Agricole de Productie), apartinand comunistilor.Instaurarea comunismului in Romania a intampinat o vie rezistenta din partea populatiei. Incepand cu anul 1948 se formeaza nuclee de rezistenta inpotriva comunismului, cea mai mare parte a acestora activand in munti si care incercau sa inpiedice instaurarea regimului comunist, fiind ajutate de catre statele N.A.T.O. Aceste grupari au fost incet-incet anihilate prin metode de teroare.In anul 1977 apre prima miscare organizata de protest inpotriva sistemului comunist si anume revolta minerilor din Valea Jiului. In anul 1987 are loc si revolta muncitorilor de la Uzina ,,Steagul Rosu
comunismul in Romania
Comunismul este o ideologie care incearca sa promoveze un sistem social, fiind in aceelasi timp si o miscare politica. Sistemul social promovat este o societate egalitarista in care nu exista propritate privata si nici case sociale, bunurile apartinand intregii societati.Acest sistem social s-a impus, de cele mai multe ori, prin metode revolutionare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
